EXPLORATÓRIU, -IE adj. referitor la explorare. (< fr. exploratoire) (Sursa: MDN )
exploratóriu adj. m., f. exploratórie; pl. m. și f. exploratórii (Sursa: Ortografic )
| exploratoriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exploratoriu | exploratoriul | exploratorie | exploratoria |
| plural | exploratorii | exploratoriii | exploratorii | exploratoriile |
| genitiv-dativ | singular | exploratoriu | exploratoriului | exploratorii | exploratoriei |
| plural | exploratorii | exploratoriilor | exploratorii | exploratoriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
