Dex expiator, expiator, definiţie expiator, dex.ro Mobile

EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. (Sursa: DEX '98 )

EXPIATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius]. (Sursa: DN )

EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius) (Sursa: MDN )

EXPIATÓR adj. v. ispășitor. (Sursa: Sinonime )

expiatór adj. m. (sil. -pi-a-), pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

expiator adjectiv		masculin		feminin
expiator adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	expiator	expiatorul	expiatoare	expiatoarea
nominativ-acuzativ	plural	expiatori	expiatorii	expiatoare	expiatoarele
genitiv-dativ	singular	expiator	expiatorului	expiatoare	expiatoarei
genitiv-dativ	plural	expiatori	expiatorilor	expiatoare	expiatoarelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—