EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXPERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [< fr. expertiser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. (< fr. expertiser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

expertizá vb., ind. prez. 1 sg. expertizéz, 3 sg. și pl. expertizeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A EXPERTIZÁ ~éz tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXPERTÍZĂ ~e f. 1) Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2) Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. [G.-D. expertizei] /<fr. expertise (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXPERTÍZĂ s.f. Cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.; raport al unui expert. [< fr. expertise]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXPERTÍZĂ s. f. 1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc. 2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert. ♦ ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist. (< fr. expertise) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard