EXPEDÍȚIE,expediții, s. f. 1. Călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. (Sursa: DEX '98 )
EXPEDÍȚIEs. f. 1. expediere (1). 2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări științifice sau pentru afaceri comerciale. 3. campanie militară în afara granițelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc. (< fr. expédition, lat. expeditio) (Sursa: MDN )
EXPEDÍȚIE s. v. expediere. (Sursa: Sinonime )
expedíție s. f. (sil. -ți-e), art. expedíția (sil. -ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
EXPEDÍȚIE ~if. 1) Călătorie lungă, întreprinsă de un grup de persoane, cu anumite scopuri. ~ geologică. 2) Campanie militară pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3) Trimitere de mărfuri, de corespondență etc. la o anumită adresă. [G.-D. expediției; Sil. -ți-e] /<fr. expédition, lat. expeditio, ~onis (Sursa: NODEX )
