EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. (Sursa: DEX '98 )
EXPECTÁȚIE s.f. Așteptare, expectativă. ♦ Așteptare în observarea evoluției unei boli. [Var. expectațiune s.f. / cf. fr. expectation, lat. expectatio]. (Sursa: DN )
EXPECTÁȚIE s.f. 1. Expectativă. 2. Așteptare în observarea evoluției unei boli, expectanță. (cf. fr. expectation, lat. expectatio) (Sursa: MDN )
expectáție s. f. (sil. -ți-e), art. expectáția (sil. -ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| expectație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | expectație | expectația |
| plural | expectații | expectațiile |
| genitiv-dativ | singular | expectații | expectației |
| plural | expectații | expectațiilor |
| vocativ | singular | expectație, expectațio |
| plural | expectațiilor |
