EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. (Sursa: DEX '98 )
EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie]. (Sursa: DN )
EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier) (Sursa: MDN )
EXPATRIÁ vb. v. emigra. (Sursa: Sinonime )
expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind) (Sursa: Ortografic )
A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier (Sursa: NODEX )
A (se) expatria ≠ a (se) repatria (Sursa: Antonime )
A expatria ≠ a repatria (Sursa: Antonime )
| expatria verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) expatria | expatriere | expatriat | expatriind | singular | plural |
| expatriază | expatriați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | expatriez | (să) expatriez | expatriam | expatriai | expatriasem |
| a II-a (tu) | expatriezi | (să) expatriezi | expatriai | expatriași | expatriaseși |
| a III-a (el, ea) | expatriază | (să) expatrieze | expatria | expatrie | expatriase |
| plural | I (noi) | expatriem | (să) expatriem | expatriam | expatriarăm | expatriaserăm, expatriasem* |
| a II-a (voi) | expatriați | (să) expatriați | expatriați | expatriarăți | expatriaserăți, expatriaseți* |
| a III-a (ei, ele) | expatriază | (să) expatrieze | expatriau | expatriară | expatriaseră |
* Formă nerecomandată
