EXORCIZÁRE,exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. (Sursa: DEX '98 )
EXORCIZÁREs.f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; pretinsă eliberare de diavol prin rugăciuni. [< exorciza]. (Sursa: DN )
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizării; pl. exorcizări (Sursa: Ortografic )
EXORCIZÁ,exorcizez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. (Sursa: DEX '98 )
A EXORCIZÁ ~éztranz. (cuvinte magice, rugăciuni sau descântece) A pronunța pentru a alunga diavolul și duhurile rele. /<fr. exorciser, lat. exorcisare (Sursa: NODEX )
EXORCIZÁvb. I. tr. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. [Cf. fr. exorciser, lat. exorcisare < gr. ex – în afară, horkos – jurământ]. (Sursa: DN )
EXORCIZÁvb. tr. a pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. (< fr. exorciser, lat. exorcisare) (Sursa: MDN )
exorcizá vb., ind. prez. 1 sg. exorcizéz, 3 sg. și pl. exorcizeáză (Sursa: Ortografic )
