EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa. – V. exonera. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXONERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcină etc.; exonerație. [< exonera]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

exoneráre s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard