EXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat. (Sursa: DEX '98 )
ÉXITUS s.n. (Liv.) Moarte, sfârșit. [< lat. exitus]. (Sursa: DN )
ÉXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat. exitus) (Sursa: MDN )
ÉXITUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare. (Sursa: Sinonime )
éxitus s. n. (Sursa: Ortografic )
| exitus substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exitus | exitusul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | exitus | exitusului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
