EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXILÁT, -Ă adj., s.m. și f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (Fig.) Retras, izolat. [< exila]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXILÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. condamnat la exil; aflat în exil. 2. (fig.) retras, izolat. (< exila) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXILÁT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

EXILÁ, exilez, vb. I Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A EXILÁ ~éz tranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE EXILA mă ~éz intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXILÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este pedepsit cu exil sau este plecat de bunăvoie din țara sa. /v. a exila (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXILÁ vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXILÁ vb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXILÁ vb. 1. v. surghiuni. 2. a pribegi. (A fost nevoit să se ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

exilá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exiléz, 3 sg. și pl. exileáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard