EXILÁ,exilez, vb. I Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. (Sursa: DEX '98 )
EXILÁvb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler]. (Sursa: DN )
EXILÁvb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler) (Sursa: MDN )
EXILÁ vb. 1. v. surghiuni. 2. a pribegi. (A fost nevoit să se ~.) (Sursa: Sinonime )
exilá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exiléz, 3 sg. și pl. exileáză (Sursa: Ortografic )
A EXILÁ ~éztranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler (Sursa: NODEX )
A SE EXILA mă ~ézintranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler (Sursa: NODEX )
