EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Rar) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
EXIGUITÁTE s.f. (Rar) Exigență. ♦ Micime, îngustime. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. exiguité, lat. exiguitas]. (Sursa: DN )
EXIGUITÁTE s. f. exigență. ◊ micime, îngustime. (< fr. exiguïté, lat. exiguitas) (Sursa: MDN )
exiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. exiguității; pl. exiguități (Sursa: Ortografic )
| exiguitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exiguitate | exiguitatea |
| plural | exiguități | exiguitățile |
| genitiv-dativ | singular | exiguități | exiguității |
| plural | exiguități | exiguităților |
| vocativ | singular | exiguitate, exiguitateo |
| plural | exiguităților |
