EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. (Sursa: DEX '98 )
EXIGIBILITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este exigibil. [Cf. fr. exigibilité]. (Sursa: DN )
EXIGIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi exigibil. (< fr. exigibilité) (Sursa: MDN )
exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilității (Sursa: Ortografic )
| exigibilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exigibilitate | exigibilitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | exigibilități | exigibilității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | exigibilitate, exigibilitateo |
| plural | — |
