EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXIGÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. [Cf. fr. exigence, lat. exigentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXIGÉNȚĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXIGÉNȚĂ s. 1. pretenție, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor față de elevii săi.) 2. v. cerință. 3. v. conștiinciozitate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Exigență ≠ indulgență (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EXIGÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerință. [G.-D. exigenței] /<fr. exigence, lat. exigentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard