EXEQUÁTURs.n. invar. Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. [Pron. ex-sec-vá-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – să execute]. (Sursa: DN )
EXEQUATUR [EX-SEC-VÁ-] s. n. inv. 1. autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. 2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre judecătorească pronunțată de un tribunal străin. (< fr. exequatur, lat. exsequatur, să execute) (Sursa: MDN )
exequátur s. n. [-qua- pron. -cva-] (Sursa: Ortografic )
