Dex.Ro Mobile
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. (Sursa: DEX '98 )

EXEGÉZĂ s.f. 1. (Liv.) Interpretare, lămurire a unui text (din punct de vedere filologic, istoric etc.). 2. Interpretare critică a cărților Bibliei. [< fr. exégèse, cf. gr. exegesis – explicație]. (Sursa: DN )

EXEGÉZĂ s. f. interpretare, explicare (de conținut și filologică) a unui text literar, juridic, religios. (< fr. exégèse, gr. exegesis) (Sursa: MDN )

exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze (Sursa: Ortografic )

EXEGÉZĂ ~e f. Interpretare (filologică, gramaticală, istorică etc.) a unui text. /<fr. exégese, lat. exegesis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
exegeză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exege exegeza
plural exegeze exegezele
genitiv-dativ singular exegeze exegezei
plural exegeze exegezelor
vocativ singular exegeză, exegezo
plural exegezelor