EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. (Sursa: DEX '98 )
EXEGÉT s.m. (Liv.) Învățat specialist în exegeză. [< fr. exégète]. (Sursa: DN )
EXEGÉT s. m. specialist în exegeză. (< fr. exegète) (Sursa: MDN )
exegét s. m., pl. exegéți (Sursa: Ortografic )
EXEGÉT ~ți m. Persoană care practică exegeza. /<fr. exégete (Sursa: NODEX )
| exeget substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exeget | exegetul |
| plural | exegeți | exegeții |
| genitiv-dativ | singular | exeget | exegetului |
| plural | exegeți | exegeților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
