EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXECÚȚIE s.f. 1. Executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. [Gen. -iei, var. execuțiune s.f. / cf. fr. exécution, lat. executio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXECÚȚIE s. f. 1. executare. 2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. (< fr. exécution) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXECÚȚIE s. 1. v. executare. 2. v. lucrătură. 3. executare, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) v. interpretare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

execúție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. execúția (sil. -ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EXECÚȚIE ~i f. 1) v. A EXECUTA. 2) Aducere la îndeplinire a pedepsei capitale. [G.-D. execuției; Sil. -ți-e] /<fr. exécution, lat. executio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard