EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excoriation. (Sursa: DEX '98 )
EXCORIÁȚIE s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen. -iei. / < fr. excoriation]. (Sursa: DN )
EXCORIÁȚIE s. f. excoriere. (< fr. escoriation) (Sursa: MDN )
EXCORIÁȚIE s. v. eroziune. (Sursa: Sinonime )
excoriáție s. f. (sil. -ri-a-ți-e), art. excoriáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| excoriație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | excoriație | excoriația |
| plural | excoriații | excoriațiile |
| genitiv-dativ | singular | excoriații | excoriației |
| plural | excoriații | excoriațiilor |
| vocativ | singular | excoriație, excoriațio |
| plural | excoriațiilor |
