EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXCLAMATÍV, -Ă adj. Care exprimă o exclamație. ◊ Propoziție exclamativă (și s.f.) = propoziție în care se exprimă o stare afectivă (admirație, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXCLAMATÍV, -Ă adj. care exprimă o exclamație. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXCLAMATÍV adj. exclamator. (Ton ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. sg. exclamatívă, pl. exclamatíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EXCLAMATÍV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o exclamație; propriu unei exclamații. ◊ Propoziție ~ă propoziție care exprimă în mod spontan o stare afectivă. [Sil. ex-cla-ma-tiv] /<fr. exclamatif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard