EXCLAMÁ,exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. (Sursa: DEX '98 )
EXCLAMÁȚIE,exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. (Sursa: DEX '98 )
A EXCLAMÁ exclámtranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intonație deosebită. /<fr. exclamer, lat. exclamare (Sursa: NODEX )
EXCLAMÁȚIE ~if. Cuvânt, propoziție sau frază care exprimă o stare afectivă puternică. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis (Sursa: NODEX )
EXCLAMÁvb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare]. (Sursa: DN )
EXCLAMÁȚIEs.f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită într-un anumit fel, cu o anumită modulație, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. [Gen. -iei, var. exclamațiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio]. (Sursa: DN )
EXCLAMÁȚIEs. f. 1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio) (Sursa: MDN )
EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.) (Sursa: Sinonime )
EXCLAMÁȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.) (Sursa: Sinonime )
PUNCT DE EXCLAMÁȚIE s. v. semnul exclamației, semnul exclamării. (Sursa: Sinonime )
exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă (Sursa: Ortografic )
exclamáție s. f. (sil. -ți-e), art. exclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
