EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXCLAMÁȚIE s.f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită într-un anumit fel, cu o anumită modulație, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. [Gen. -iei, var. exclamațiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXCLAMÁȚIE s. f. 1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXCLAMÁȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

exclamáție s. f. (sil. -ți-e), art. exclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EXCLAMÁȚIE ~i f. Cuvânt, propoziție sau frază care exprimă o stare afectivă puternică. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PUNCT DE EXCLAMÁȚIE s. v. semnul exclamației, semnul exclamării. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard