EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXCLAMÁ vb. tr. a scoate o exclamație; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A EXCLAMÁ exclám tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intonație deosebită. /<fr. exclamer, lat. exclamare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard