EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional de bun. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens]. (Sursa: DN )
EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens) (Sursa: MDN )
EXCELÉNT adj. v. admirabil. (Sursa: Sinonime )
excelént adj. m., pl. excelénți; f. sg. exceléntă, pl. excelénte (Sursa: Ortografic )
EXCELÉNT ~tă (~ți, ~te) Care excelează; impunător prin calitățile sale; minunat. /<fr. excellent, lat. excellens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| excelent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | excelent | excelentul | excelentă | excelenta |
| plural | excelenți | excelenții | excelente | excelentele |
| genitiv-dativ | singular | excelent | excelentului | excelente | excelentei |
| plural | excelenți | excelenților | excelente | excelentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
