EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. (Sursa: DEX '98 )
EXASPERÁNT, -Ă adj. Care exasperează; înnebunitor. [Cf. fr. exaspérant]. (Sursa: DN )
EXASPERÁNT, -Ă adj. care exasperează; înnebunitor. (< fr. exaspérant) (Sursa: MDN )
EXASPERÁNT adj. înnebunitor. (Un plâns ~.) (Sursa: Sinonime )
exasperánt adj. m. [x pron. gz], pl. exasperánți; f. sg. exasperántă, pl. exasperánte (Sursa: Ortografic )
| exasperant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exasperant | exasperantul | exasperantă | exasperanta |
| plural | exasperanți | exasperanții | exasperante | exasperantele |
| genitiv-dativ | singular | exasperant | exasperantului | exasperante | exasperantei |
| plural | exasperanți | exasperanților | exasperante | exasperantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
