Dex examina, examina, definiţie examina, dex.ro Mobile

A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu
A (sau a-și) arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar
A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere
A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic
A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa
A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu

EXAMINÁ, examinez, vb. I Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2 A supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. (Sursa: DEX '98 )

EXAMINÁ vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătății cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare]. (Sursa: DN )

EXAMINÁ vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ◊ a cerceta starea sănătății cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare) (Sursa: MDN )

EXAMINÁ vb. 1. v. analiza. 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 3. v. căuta. 4. v. cerceta. 5. v. vedea. 6. v. sonda. 7. v. asculta. 8. v. consulta. (Sursa: Sinonime )

A EXAMINÁ ~éz tranz. 1) (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a interoga; a asculta. 2) (lucruri, situații etc.) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a studia. 3) (bolnavi) A cerceta pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. /<fr. examiner, lat. examinare (Sursa: NODEX )

examina verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) examina	examinare	examinat	examinând	singular	plural
		(a) examina	examinare	examinat	examinând	examinează	examinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	examinez	(să) examinez	examinam	examinai	examinasem
	a II-a (tu)	examinezi	(să) examinezi	examinai	examinași	examinaseși
	a III-a (el, ea)	examinează	(să) examineze	examina	examină	examinase
plural	I (noi)	examinăm	(să) examinăm	examinam	examinarăm	examinaserăm, examinasem*
	a II-a (voi)	examinați	(să) examinați	examinați	examinarăți	examinaserăți, examinaseți*
	a III-a (ei, ele)	examinează	(să) examineze	examinau	examinară	examinaseră

* Formă nerecomandată