Dex exalare, exalare, definiţie exalare, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. (Sursa: DEX '98 )

EXALÁRE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [< exala]. (Sursa: DN )

EXALÁRE s. v. emanație. (Sursa: Sinonime )

exaláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exalării; pl. exalări (Sursa: Ortografic )

EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. (Sursa: DEX '98 )

A EXALÁ exál tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A împrăștia în toate părțile; a face să cuprindă spații tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare (Sursa: NODEX )

EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare]. (Sursa: DN )

EXALÁ vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare) (Sursa: MDN )

EXALÁ vb. v. emana. (Sursa: Sinonime )

exalá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exálă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

exala (1 exal) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) exala	exalare	exalat	exalând	singular	plural
		(a) exala	exalare	exalat	exalând	exală	exalați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	exal	(să) exal	exalam	exalai	exalasem
	a II-a (tu)	exali	(să) exali	exalai	exalași	exalaseși
	a III-a (el, ea)	exală	(să) exale	exala	exală	exalase
plural	I (noi)	exalăm	(să) exalăm	exalam	exalarăm	exalaserăm, exalasem*
	a II-a (voi)	exalați	(să) exalați	exalați	exalarăți	exalaserăți, exalaseți*
	a III-a (ei, ele)	exală	(să) exale	exalau	exalară	exalaseră

* Formă nerecomandată

exala (1 exalez) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) exala	exalare	exalat	exalând	singular	plural
		(a) exala	exalare	exalat	exalând	exalează	exalați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	exalez	(să) exalez	exalam	exalai	exalasem
	a II-a (tu)	exalezi	(să) exalezi	exalai	exalași	exalaseși
	a III-a (el, ea)	exalează	(să) exaleze	exala	exală	exalase
plural	I (noi)	exalăm	(să) exalăm	exalam	exalarăm	exalaserăm, exalasem*
	a II-a (voi)	exalați	(să) exalați	exalați	exalarăți	exalaserăți, exalaseți*
	a III-a (ei, ele)	exalează	(să) exaleze	exalau	exalară	exalaseră

* Formă nerecomandată

exalare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	exalare	exalarea
nominativ-acuzativ	plural	exalări	exalările
genitiv-dativ	singular	exalări	exalării
genitiv-dativ	plural	exalări	exalărilor
vocativ	singular	exalare, exalareo
vocativ	plural	exalărilor