Dex.Ro Mobile
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. (Livr.) Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba. (Sursa: DEX '98 )

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Livr.) A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare. (Sursa: DEX '98 )

A EXACERBÁ ~éz tranz. rar (dureri, sentimente, pasiuni etc.) A aduce la paroxism; a intensifica în cel mai înalt grad. /<fr. exacerber, lat. exacerbare (Sursa: NODEX )

EXACERBÁ vb. I. tr. (Liv.) A face mai violent; a întări, a intensifica (o durere, o pasiune etc.). [< fr. exacerber, cf. lat. exacerbare]. (Sursa: DN )

EXACERBÁ vb. tr. (despre dureri, senzații, sentimente) a intensifica, a accentua, a exagera. (< fr. exacerber, lat. exacerbare) (Sursa: MDN )

!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză (Sursa: DOOM 2 )

exacerbá vb. (sil. mf. ex-), ind. prez. 1 sg. exacerbéz, 3 sg. și pl. exacerbeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
exacerba   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exacerba exacerbare exacerbat exacerbând singular plural
exacerbea exacerbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exacerbez (să) exacerbez exacerbam exacerbai exacerbasem
a II-a (tu) exacerbezi (să) exacerbezi exacerbai exacerbași exacerbaseși
a III-a (el, ea) exacerbea (să) exacerbeze exacerba exacerbă exacerbase
plural I (noi) exacerbăm (să) exacerbăm exacerbam exacerbarăm exacerbaserăm, exacerbasem*
a II-a (voi) exacerbați (să) exacerbați exacerbați exacerbarăți exacerbaserăți, exacerbaseți*
a III-a (ei, ele) exacerbea (să) exacerbeze exacerbau exacerba exacerbaseră
* Formă nerecomandată

exacerbat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exacerbat exacerbatul exacerba exacerbata
plural exacerbați exacerbații exacerbate exacerbatele
genitiv-dativ singular exacerbat exacerbatului exacerbate exacerbatei
plural exacerbați exacerbaților exacerbate exacerbatelor
vocativ singular
plural