EVRÉU, evrei, s. m. Persoană (de religie mozaică) făcând parte din populația originară prin tradiție din Israelul și Iudeea antice; izraelit. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a actualului stat Israel. – Din sl. evreinŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

evréu (evréi), s. m. – Persoană de religie mozaică, israelit. – Var. ebreu, ovrei. Ngr. Ἐβραιος. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); și ovrei, din ngr. Ὀβραῖος. – Der. evreică (var. ovreică), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evreește (var. ovreește), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

evréu s. m. (sil. -vreu), art. evréul; pl. evréi, art. evréii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EVRÉU ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a Israelului sau este originară din Israel. /<sl. evreinu (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CIREAȘA-EVRÉULUI s. v. gogoașă, păpălău. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

VIȚA-EVRÉILOR s. v. lăsnicior. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard