Dex.Ro Mobile
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera. (Sursa: DEX '98 )

EVISCERÁRE s.f. Eviscerație. [< fr. éviscérer]. (Sursa: DN )

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerării; pl. eviscerări (Sursa: Ortografic )

EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică, la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer. (Sursa: DEX '98 )

A EVISCERÁ ~éz tranz. (animale sacrificate pentru consum) A supune operației de scoatere a organelor din cavitatea abdominală. /<fr. éviscérer (Sursa: NODEX )

EVISCERÁ vb. tr. a evida o cavitate a corpului de organele conținute. ◊ a scoate măruntaiele unui pește. (< fr. éviscérer) (Sursa: MDN )

eviscerá vb., ind. prez. 1 sg. evisceréz, 3 sg. și pl. eviscereáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
eviscera   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eviscera eviscerare eviscerat eviscerând singular plural
eviscerea eviscerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eviscerez (să) eviscerez evisceram eviscerai eviscerasem
a II-a (tu) eviscerezi (să) eviscerezi eviscerai eviscerași evisceraseși
a III-a (el, ea) eviscerea (să) eviscereze eviscera evisceră eviscerase
plural I (noi) eviscerăm (să) eviscerăm evisceram eviscerarăm evisceraserăm, eviscerasem*
a II-a (voi) eviscerați (să) eviscerați eviscerați eviscerarăți evisceraserăți, evisceraseți*
a III-a (ei, ele) eviscerea (să) eviscereze eviscerau eviscera evisceraseră
* Formă nerecomandată

eviscerare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eviscerare eviscerarea
plural eviscerări eviscerările
genitiv-dativ singular eviscerări eviscerării
plural eviscerări eviscerărilor
vocativ singular eviscerare, eviscerareo
plural eviscerărilor