Dex.Ro Mobile
Vezi 22 expresii

EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

EVIDÉNT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens]. (Sursa: DN )

EVIDÉNT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns) (Sursa: MDN )

EVIDÉNT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.) (Sursa: Sinonime )

evidént adj. m., pl. evidénți; f. sg. evidéntă, pl. evidénte (Sursa: Ortografic )

EVIDÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se vede dintr-o dată; care se observă de la prima vedere; vădit. /<fr. évident, lat. evidens, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
evident   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evident evidentul evidentă evidenta
plural evidenți evidenții evidente evidentele
genitiv-dativ singular evident evidentului evidente evidentei
plural evidenți evidenților evidente evidentelor
vocativ singular
plural