- A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
- A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif. (Sursa: DEX '98 )
EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera]. (Sursa: DN )
EVAZÍV, -Ă adj. (și adv.) vag, neprecis, în doi peri. (< fr. évasif) (Sursa: MDN )
EVAZÍV adj. v. vag. (Sursa: Sinonime )
Evaziv ≠ ferm, încredințat (Sursa: Antonime )
evazív adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívă, pl. evazíve (Sursa: Ortografic )
EVAZÍV ~ă (~i, ~e) Care denotă o atitudine nehotărâtă, nesigură, neclară. /<fr. évasif (Sursa: NODEX )
evaziv adjectiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | evaziv | evazivul | evazivă | evaziva |
plural | evazivi | evazivii | evazive | evazivele |
genitiv-dativ | singular | evaziv | evazivului | evazive | evazivei |
plural | evazivi | evazivilor | evazive | evazivelor |
vocativ | singular | evazivule | evazivo |
plural | evazivilor | evazivelor |