EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence. (Sursa: DEX '98 )
EVANESCÉNȚĂ s.f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. [< fr. évanescence]. (Sursa: DN )
EVANESCÉNȚĂ s. f. dispariție lentă; estompare treptată. (< fr. évanescence) (Sursa: MDN )
evanescénță s. f., g.-d. art. evanescénței; pl. evanescénțe (Sursa: Ortografic )
| evanescență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | evanescență | evanescența |
| plural | evanescențe | evanescențele |
| genitiv-dativ | singular | evanescențe | evanescenței |
| plural | evanescențe | evanescențelor |
| vocativ | singular | evanescență, evanescențo |
| plural | evanescențelor |
