EUTIMÍE s.f. (Liv.) Liniște sufletească. [Gen. -iei. / < fr. euthymie, cf. lat., gr. euthymia]. (Sursa: DN )
EUTIMÍE s. f. component exterior vesel; dispoziție afectivă normală. (< fr. euthymie) (Sursa: MDN )
eutimíe s. f., art. eutimía, g.-d. art. eutimíei (Sursa: Ortografic )
| eutimie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | eutimie | eutimia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | eutimii | eutimiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | eutimie, eutimio |
| plural | — |
