EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique. (Sursa: DEX '98 )
EUFÓRIC, -Ă adj. De euforie. [< fr. euphorique]. (Sursa: DN )
EUFÓRIC, -Ă I. adj. referitor la euforie. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) înclinat spre euforie. (< fr. euphorique) (Sursa: MDN )
eufóric adj. m. (sil. e-u-), pl. eufórici; f. sg. eufórică, pl. eufórice (Sursa: Ortografic )
EUFÓRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de euforie; propriu euforiei. 2) Care provoacă euforie. /<fr. euphorique (Sursa: NODEX )
| euforic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | euforic | euforicul | euforică | euforica |
| plural | euforici | euforicii | euforice | euforicele |
| genitiv-dativ | singular | euforic | euforicului | euforice | euforicei |
| plural | euforici | euforicilor | euforice | euforicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
