EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser]. (Sursa: DN )
EUFEMIZÁ vb. tr. a da (unui cuvânt) un caracter eufemistic. (< fr. euphémiser) (Sursa: MDN )
eufemizá vb., ind. prez. 1 sg. eufemizéz, 3 sg. și pl. eufemizeáză (Sursa: Ortografic )
| eufemiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) eufemiza | eufemizare | eufemizat | eufemizând | singular | plural |
| eufemizează | eufemizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | eufemizez | (să) eufemizez | eufemizam | eufemizai | eufemizasem |
| a II-a (tu) | eufemizezi | (să) eufemizezi | eufemizai | eufemizași | eufemizaseși |
| a III-a (el, ea) | eufemizează | (să) eufemizeze | eufemiza | eufemiză | eufemizase |
| plural | I (noi) | eufemizăm | (să) eufemizăm | eufemizam | eufemizarăm | eufemizaserăm, eufemizasem* |
| a II-a (voi) | eufemizați | (să) eufemizați | eufemizați | eufemizarăți | eufemizaserăți, eufemizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | eufemizează | (să) eufemizeze | eufemizau | eufemizară | eufemizaseră |
* Formă nerecomandată
