Dex.Ro Mobile
ÉTNICI s. pl. v. minoritate națională. (Sursa: Sinonime )

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. (Sursa: DEX '98 )

ÉTNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de rasă sau de etnie; propriu unei rase sau unei etnii. 2) Care ține de cultura materială a unui popor. /<fr. ethnique, lat. ethnicus (Sursa: NODEX )

ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor]. (Sursa: DN )

ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenența la un popor, la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus) (Sursa: MDN )

étnic (étnică), adj. – Referitor la apartenența la un popor. Fr. ethnique. Var. etnicesc, adj. (păgîn), din ngr. ἐθνιϰός, este din sec. XVII, astăzi înv. (Murnu 23). (Sursa: DER )

étnic adj. m., pl. étnici; f. sg. étnică, pl. étnice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
etnic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etnic etnicul etnică etnica
plural etnici etnicii etnice etnicele
genitiv-dativ singular etnic etnicului etnice etnicei
plural etnici etnicilor etnice etnicelor
vocativ singular
plural

etnici   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural etnici etnicii
genitiv-dativ singular
plural etnici etnicilor
vocativ singular
plural etnicilor