ETIMOLÓG, -Ă, etimologi, -ge, s. m. și f. Specialist în etimologie; etimologist (1). – Din etimologie (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
ETIMOLÓG, -Ă s.m. și f. Etimologist. [Cf. germ. Etymolog, it. etimologo]. (Sursa: DN )
ETIMOLÓG, -Ă s. m. f. etimologist (1). (< etimologie) (Sursa: MDN )
etimológ s. m., pl. etimológi (Sursa: Ortografic )
etimológă s. f., g.-d. art. etimológei; pl. etimológe (Sursa: Ortografic )
| etimolog substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | etimolog | etimologul | etimologă | etimologa |
| plural | etimologi | etimologii | etimologe | etimologele |
| genitiv-dativ | singular | etimolog | etimologului | etimologe | etimologei |
| plural | etimologi | etimologilor | etimologe | etimologelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
