ETICHÉTĂ,etichete, s. f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. și pe care se indică conținutul, prețul, posesorul, destinația etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor, în relațiile dintre diplomați etc.; p. ext. reguli convenționale de comportare (politicoasă), întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase, ai unei societăți etc. – Din fr. étiquette. (Sursa: DEX '98 )
ETICHÉTĂs.f.I. 1. Bucățică de hârtie, de carton etc. care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc. 2. (Fig.) Titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (Mat.) Șir de caractere alcătuit după anumite convenții ce indică instrucțiuni în programul unui calculator; marcă1 (5) [în DN]. II. Ceremonialul uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc. ♦ Reguli, norme de purtare, norme de politețe. [< fr. étiquette]. (Sursa: DN )
ETICHÉTĂs. f. I. 1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc. 2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă1 (5). II. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc. ◊ reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe. (< fr. étiquette) (Sursa: MDN )
ETICHÉTĂ s. v. ceremonial. (Sursa: Sinonime )
etichétă (etichéte), s. f. – 1. Bucată de hîrtie care se aplică pe pachete, sticle etc. pentru a indica posesorul, conținutul etc. – 2. Protocol, ceremonial. Fr. étiquette. – Der. eticheta, vb. (a pune etichete; a clasifica), din fr. étiqueter. (Sursa: DER )
etichétă s. f., pl. etichéte (Sursa: Ortografic )
ETICHETÁ,etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter. (Sursa: DEX '98 )
A ETICHETÁ ~éztranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter (Sursa: NODEX )
ETICHÉTĂ ~ef. 1) Bucată de hârtie, de carton sau de alt material, care se lipește pe articole (sticlă, borcane, pachete etc.) pentru a le indica conținutul, destinația, prețul, precum și alte informații necesare. 2) fig. depr. Calitate, titlu sub care se prezintă sau figurează cineva. 3) Ceremonial obișnuit în relațiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduită în societate. [G.-D. etichetei] /<fr. étiquette (Sursa: NODEX )
ETICHETÁvb. I. tr.1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter]. (Sursa: DN )
ETICHETÁvb. tr. 1. a pune o etichetă. ◊ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter) (Sursa: MDN )
ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi. (Sursa: Sinonime )
etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. și pl. eticheteáză (Sursa: Ortografic )
