ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ETEROGÉN, -Ă adj. De natură sau de origine diferită. [Var. heterogen, -ă adj. / < fr. hétérogène, cf. gr. heteros – altul, genos – gen, fel]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ETEROGÉN, -Ă adj. compus din elemente de natură, de origine diferită. (< fr. hétérogène) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ETEROGÉN adj. v. amestecat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ETEROGÉN s., adj. v. neutru. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Eterogen ≠ omogen (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

eterogén adj. m., pl. eterogéni; f. sg. eterogénă, pl. eterogéne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ETEROGÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care este de natură sau de origine diferită; felurit; divers. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; pestriț; amestecat. 3) lingv. (despre nume) Care are forme diferite de gen la singular și la plural. /<fr. hétérogene (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard