ETERO- v. hetero-. (Sursa: DN )
ETERO- elem. eter(o)-. (Sursa: MDN )
éteră, étere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă. (Sursa: DAR )
etéro- (de eter) (Sursa: Ortografic )
étero-/hétero- (alt, diferit) (Sursa: Ortografic )
| eteră substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | eteră | etera |
| plural | etere | eterele |
| genitiv-dativ | singular | etere | eterei |
| plural | etere | eterelor |
| vocativ | singular | eteră, etero |
| plural | eterelor |
etero invariabil
