ETERNITÁTE s. f. Faptul de a fi etern (1); existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat. aeternitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
ETERNITÁTEf. 1) Caracter etern; veșnicie; vecie. 2) Perioadă de timp, de foarte lungă durată. [G.-D. eternității] /<fr. éternité, lat. aeternitas, ~atis (Sursa: NODEX )
ETERNITÁTEs.f. Faptul de a fi etern; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (P. ext.) Perioadă foarte lungă. [Cf. lat. aeternitas, fr. éternité]. (Sursa: DN )
ETERNITÁTEs. f. faptul, însușirea de a fi etern; veșnicie. (< fr. éternité, lat. aeternitas) (Sursa: MDN )
ETERNITÁTE, (rar) eternități, s. f. Faptul de a fi etern; existență infinită în timp, constituind una dintre proprietățile de bază ale materiei; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Fr. éternité, (lat. lit. aeternitas, -atis). (Sursa: DLRM )