eteră
Caută
éteră
,
étere,
s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă. (
Sursa: DAR
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
eteră
substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
e
teră
e
tera
plural
e
tere
e
terele
genitiv-dativ
singular
e
tere
e
terei
plural
e
tere
e
terelor
vocativ
singular
e
teră,
e
tero
plural
e
terelor
