Dex.Ro Mobile
ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala. (Sursa: DEX '98 )

ETALÁRE s.f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj. [< etala]. (Sursa: DN )

ETALÁRE s. 1. exhibiție. (Etalarea toaletelor.) 2. v. expunere. (Sursa: Sinonime )

etaláre s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări (Sursa: Ortografic )

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler. (Sursa: DEX '98 )

A ETALÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler (Sursa: NODEX )

ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler]. (Sursa: DN )

ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler) (Sursa: MDN )

ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra. (Sursa: Sinonime )

etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. și pl. etaleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
etala   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etala etalare etalat etalând singular plural
etalea etalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etalez (să) etalez etalam etalai etalasem
a II-a (tu) etalezi (să) etalezi etalai etalași etalaseși
a III-a (el, ea) etalea (să) etaleze etala etală etalase
plural I (noi) etalăm (să) etalăm etalam etalarăm etalaserăm, etalasem*
a II-a (voi) etalați (să) etalați etalați etalarăți etalaserăți, etalaseți*
a III-a (ei, ele) etalea (să) etaleze etalau etala etalaseră
* Formă nerecomandată

etalare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etalare etalarea
plural etalări etalările
genitiv-dativ singular etalări etalării
plural etalări etalărilor
vocativ singular etalare, etalareo
plural etalărilor