ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. De vară, din timpul verii; estiv. – Din fr. estival. (Sursa: DEX '98 )
ESTIVÁL, -Ă adj. De vară, din timpul verii; estiv, văratic. [< fr. estival, cf. lat. aestivalis]. (Sursa: DN )
ESTIVÁL, -Ă adj. de vară; estiv. (< fr. estival) (Sursa: MDN )
estivál adj. m., pl. estiváli; f. sg. estiválă, pl. estivále (Sursa: Ortografic )
ESTIVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de timpul verii; de vară. /<fr. estival (Sursa: NODEX )
| estival adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | estival | estivalul | estivală | estivala |
| plural | estivali | estivalii | estivale | estivalele |
| genitiv-dativ | singular | estival | estivalului | estivale | estivalei |
| plural | estivali | estivalilor | estivale | estivalelor |
| vocativ | singular | estivalule | estivalo |
| plural | estivalilor | estivalelor |
