ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ESÓPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ESÓPIC adj. propriu lui Esop, referitor la Esop. ♦ stil ~ = stil sibilinic, neclar. (< fr. ésopique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

esópic adj. m., pl. esópici; f. sg. esópică, pl. esópice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard