(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial
A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A pune punctul pe i = a reda esențialul într-o discuție, a sublinia concluzia, faptele semnificative
A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia
Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții
Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba
ESENȚIÁL, -Ă,esențiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ți-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis. (Sursa: DEX '98 )
ESENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de esență; care constituie esența unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de primă importanță; foarte important; principial; substanțial; primordial; c******l; fundamental. [Sil. -ți-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis (Sursa: NODEX )
ESENȚIÁL, -Ăadj. Care aparține esenței unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ți-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis]. (Sursa: DN )
ESENȚIÁL, -Ăadj. care ține de esența unui lucru, referitor la esență: fundamental, principal. (< fr. essentiel, lat. essentialis) (Sursa: MDN )
