Dex eschiva, eschiva, definiţie eschiva, dex.ro Mobile

A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze

ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver. (Sursa: DEX '98 )

A SE ESCHIVÁ mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /<fr. esquiver (Sursa: NODEX )

ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitând să fie observat. [< fr. esquiver]. (Sursa: DN )

ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver) (Sursa: MDN )

eschiva verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) eschiva	eschivare	eschivat	eschivând	singular	plural
		(a) eschiva	eschivare	eschivat	eschivând	eschivează	eschivați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	eschivez	(să) eschivez	eschivam	eschivai	eschivasem
	a II-a (tu)	eschivezi	(să) eschivezi	eschivai	eschivași	eschivaseși
	a III-a (el, ea)	eschivează	(să) eschiveze	eschiva	eschivă	eschivase
plural	I (noi)	eschivăm	(să) eschivăm	eschivam	eschivarăm	eschivaserăm, eschivasem*
	a II-a (voi)	eschivați	(să) eschivați	eschivați	eschivarăți	eschivaserăți, eschivaseți*
	a III-a (ei, ele)	eschivează	(să) eschiveze	eschivau	eschivară	eschivaseră

* Formă nerecomandată