ESCARPAMÉNT s.n. (Franțuzism) Pantă abruptă. [< fr. escarpement]. (Sursa: DN )
ESCARPAMÉNT s. n. pantă abruptă. (< fr. escarpement) (Sursa: MDN )
escarpamént s. n., pl. escarpaménte (Sursa: Ortografic )
ESCARPAMÉNT ~e n. Pantă abruptă. /<fr. escarpement (Sursa: NODEX )
| escarpament substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | escarpament | escarpamentul |
| plural | escarpamente | escarpamentele |
| genitiv-dativ | singular | escarpament | escarpamentului |
| plural | escarpamente | escarpamentelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
