A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit
Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere
În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo
În popasuri = agale, alene, cu întreruperi
Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană
ERÚPE, pers. 3 erúpe, vb. III. Intranz. (Despe lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul. 2. (Despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din lat. erumpere (după rupe). (Sursa: DEX '98 )
ERÚPEvb. III. intr. A țâșni, a izbucni; (despre vulcani, sonde) a fi în erupție. [P.i. erúp, 3 -pe. / < lat. erumpere, după rupe]. (Sursa: DN )
ERÚPEvt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni. 2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat. erumpere) (Sursa: MDN )
ERÚPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a țâșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.)2.(MED.) (înv.) a se prozări. (Bășicuțe care ~ pe față.) (Sursa: Sinonime )
erúpe (erúp, erúpt), vb. – A face erupție, a ieși afară, a izbucni. Lat. erumpere (sec. XIX), conjugat ca rupe. – Der. (din fr.) eruptiv, adj.; erupți(un)e, s. f. (Sursa: DER )
erúpe (a face erupție) vb., ind. prez. 3 sg. erúpe; conj. prez. 3 sg. și pl. erúpă (Sursa: Ortografic )
A ERÚPEpers. 3 erúpeintranz. 1) (despre lavă, magmă, petrol, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni, a răbufni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A produce erupție. 3) (despre sonde) A azvârli cu putere țițeiul afară. 4) (despre pete, bășicuțe etc.) A se forma în număr mare pe piele. /<lat. erumpere (Sursa: NODEX )
